Posted by: dragosdumitrescu | November 7, 2011

“Surd”

Dedicata lui Gabi (1985-2011)

 

 

Padure alba, ce-a cuprins lumina vie crenelata,

Caci frunzele oranduiesc alene, o lume-ntreaga-mbratisata.

Un surd paseste printre voci, iar mii de pulberi se insira,

Ca niste-ngalbenite slugi, fara tandrete, fara mila…

Din noi au coborat desprinse, si palpaind nedumerirea

De ce se-astern acum intinse, speriand cu tremur revenirea.

V-ati lepadat de nemurire, de clipe singure, maligne!

Si-acum ramane doar bolnavul cum spera sincer doar la tine…

Iar valul negru de pe creste, fata brazdata si batrana,

Inghite nori, dar si sufoca, o vorba plina de tarana.

Posted by: dragosdumitrescu | July 29, 2011

Mitul unui far

Sa fiu un far rosu,

Sa aprind drumuri,

Sa dau fantezie,

De ochi inmarmuriti,

Al valurilor, erezie!

Stingher, indepartat,

De umbre temut,

De-al vostru glas,

De-al lumii trecut…

Un far aprins si inutil,

Un ghid mandru si senil,

Orizontul acestui gand complet labil…

Ce hotar, fatarnicie, un simplu far ce vrea sa fie, uitat de lume se deschide, sa fure prieteni, sa strambe clipe; ce-i dat de noi necugetat, acest zidit, pilon palat…

Uitati de el, e gol de sine, umplandu-si noptile-n valuri suspine…

Iar marea, moarta, leganand, isi spuse soarta-ntr-un mergand…

De tarmul tau ma pot atinge, dar ma izbesc mai mult… Nici impreuna doar o clipa, cel rosu far ce se ridica, ca-ntr-o oglinda ce-mi respecti, pe tine, omule, sa ierti… Cand voi veni imbratisare voi lua si trup si-a lumii stare…

Intr-un ajuns moment se-ndoaie si farul rosu prabusit,

Cuprinde-adanc, cuprinde monstru!…

Posted by: dragosdumitrescu | July 22, 2011

Chemarea

Pentru O.

 

Erupt al vrerii vant se poarta, de dor necunoscut se-nvie,

Pe culmi si arbori crud se arata, nelinistea atenta mie,

Iar toti strajerii calatori, ce-si scutura si uscaciunea,

Croiesc doar chipuri de coroana, un fosnet tandru rugaciunea.

Anonimat rupand tacere, un dans al zilelor desert,

Se-ncurca-n profanate vorbe, se-aprind si mainile-n regret…

Acum o voce deslusita, izbeste omorand tot cerul,

Se-ntuneca aval si ochii, ce tintuiesc tot efemerul…

Intins pe-al zidului nocturn, te-am ascultat de sub pamanturi,

Cum drumul tau nu s-a scurtat de pasii tai, de triste ganduri.

Dar retrezit pe-ai tai piloni, ce-asupra-ti iedera ii jinduieste,

Pana-n atins intrand surpat, in frantul zbor ce-acum paleste.

Vandal vener fantastic spectru , se prinde-n nada de risipa,

Si catre spinii din nisip, meduze lungi se infiripa.

E crancen, subred acest cant,al usilor ravnitui trup…

Intern traiesc acum seninul, doar de lumina candid rupt,

Dar printre anii ce se plimba, in calea firelor cazute,

Acum organic serpuind, printr-un ocean de valuri mute.

Se cade sa privesc in treacat, ce munte gol am parasit,

Cum spaimele, cum crinul zambet si ce zadar, nu le-am gasit…

 

Dragos-Radu Dumitrescu, 22 iulie 2011, langa o moara.

Posted by: dragosdumitrescu | July 14, 2011

Re: infidelio

O scurta replica adusa lui Dragos Bucurenci referitor la textul dumnealui: http://bucurenci.ro/2011/03/infidelio/

Imi cer scuze cititorilor, dar abia recent mi s-a adus in vedere acest post din data de 11 Martie, anul curent.

Trecand repejor peste patetismul aproape liric al D-lui Bucurenci cu privire la categorisirea iubirii pe niveluri de sentimente si metaforicul pieselor de opera si teatru ce rerereredau aceleasi drame pasionale, destul cat sa tina o intreaga inteligenta emotional-colectiva in sah metafizic (sa-mi fie iertata exprimarea; intr-o stare de staza involutiva), remarcam anumite diferente de idee.

Sunt intru cu totul de acord in privinta unei paradigme mai mult decat empatice asupra victimelor asa-ziselor iubiri interzise, de altfel fiind trecut printr-o asemenea rutina, dar o anumita intelegere (pentru mine, cel putin) nu isi poarta atasat si acordul unor practici de acest gen.

In primul rand, ca sa fiu cat mai prozaic, depinde de persoanele implicate. Depinde de sentimentele lor, mai exact, de cat de sincer privesc si se privesc in ipostaza incriminata. Spun incriminata din punctul de vedere al celui care asista la o eventuala infidelitate din partea partenerului/partenerei. Aceasta persoana (descrisa de mintea mea) este un om deosebit de educat, precum si cei care intocmesc inselaciunea, dar si precum cel care o descrie ca pe o patima ce provoaca inlacrimari acute ale sufletului. Ca sa fim echitabili.

Revenind, aceasta persoana, avand o deosebita stima de sine (si deci si fata de cei din jur) va privi tot acest spectacol extraconjugal partial empatic, cel mult. Daca persoana in cauza este poet (sau orice gen de artist) este posibil sa-si exprime suferinta in mod constructiv, dar probabil el/ea este cel/cea mai in masura sa exprime aceasta empatie deja plictisitor de discutata.

Restul, actorii din afara scenei, putem doar intelege anumite sentimente in tot acest preambul, nicidecum aproba. Daca aprobam, distrugem opera artistica a victimei, ii furam suferinta, o punem la baza pragmatismului inradacinat in suferintele cauzate de vecinii de prin colturile cartierelor si, deci, la o defensiva atat de gresit inteleasa, ce se permuta destul de repede in dezinteres si desconsiderare.

“Tocmai pentru că multe dintre aceste iubiri sunt construite prin inflamarea artificală a unor sentimente şi atracţii, dar şi pe sublimarea unor resentimente din vechea relaţie, rareori ele ajung să dureze.” Acest citat oferit de Dragos Bucuresti nu prea se pliaza pe anteriorul comentariu atat de navalnic emotiv. O inflamare artificiala, desi in lipsa unei  mai clare definitii, conclude in majoritatea interpretarilor intr-o simpla si ilicita atractie sexuala. Conditia de fragilitate a acestei condamnate relatii se transforma intr-o deosebit de constienta nevoie de malitiozitate, dar nu orientata asupra celor inselati, dar asupra unui aspect mai general al societatii, si anume lipsa de consideratie (mentionata mai sus; acum intr-un paradox).  Va rog sa nu ma intelegeti gresit, e vorba de o constientizare la un nivel egoist, nicidecum a consecintelor.

Atractia catre aceasta “fragilitate” trebuie atent pusa in seama unei fascinatii catre testarea ei prin distrugerea ei, acest lucru aproband reitinerant fragilitatea de la bun inceput. Cum o numesc eu? Dezechilibru moral! Este comuna oricaruia dintre noi, dar acest sentiment de labilitate nu ne ofera si motivarea acestei actiuni. Doar constientizarea. Si ramane in liberul nostru arbitru sa nu ne bazam sentimentele de afectiune  pe distrugerea altor sentimente de afectiune. E doar un sentiment de posesie si competitie, iar acest lucru regreseaza in cele din urma inspre instinct, nu sentiment.

Cu alte cuvinte, si cu riscul de a ma repeta, infidelitatea poate fi inteleasa, nu si aprobata. Domnul Bucurenci a sters aceasta distinctie, intr-o foarte slaba intelegere a aspectelor, de altfel, tot umane.

Dragos

Posted by: dragosdumitrescu | May 10, 2011

Homofobie (2)

Participanti la un dialog presupus:  subsemnatul si Thor, un personaj puternic tulburat de ultima mea postare despre homofobie.

Nu e nevoie sa-i demonstrez nimic acestui personaj, desi ma acuza de incapacitate intelectuala, evident acest individ se ascunde in spatele propriilor defecte de caracter. Este foarte corect sa zic ca unii oameni m-ar acuza de faptul ca nu accept parerile lor si ca incerc sa ii determin vehement in a-mi urma opiniile (desi nu asa am pus problema in ultima postare), dar trebuie sa cadem de acord asupra unui lucru. Eu nu lupt impotriva voastra, Thor si Mihai (in cazul in care nu sunteti aceeasi persoana, se poate sa fiu in eroare), eu incerc in modestia cunostintelor mele sa nu incurajez comportamente antisociale, specific cel impotriva homosexualitatii aici, si asta DOAR intr-o discutie in care subiectul nu este nici macar cunoscut de catre cei care acuza.

Pe langa alte plictisitoare accese de mandrie subjugata de interese personale, ale interlocutorului nostru, apare o tema interesanta in dezbatere. Si anume presupusa haina a ipocriziei. Din partea mea. Tot acest preambul, pana la urma, este o falsitate, eu nu am niciun motiv sa public tumultul aceste rebeliuni – fie-mi iertata exprimarea – liberlingvistice. Pe scurt, nu sunt o usa de biserica, nu sunt activist, iar aceasta descriere mi-ar submina (in parerea anonimului interlocutor) dreptul la discernamant.

Superb! Tin minte aceste cuvinte (in similaritatea lor) spuse de cineva prin 1989, cand toti se impotriveau “scandalurilor publice”.

Exemplu invechit deja: daca prinzi un om care fura si acesta ca sa scape iti va oferi exact acelasi raspuns:  “cine esti tu sa ma judeci? toata lumea fura!”

Nu stiu daca remarcati lasitatea si in acelasi timp, in mod ironic, afirmatia actului sau, lucru ce denota ca personajul exemplificat este constient de actiunea sa, dar se sustrage responsabilitatii si moralitatii.

Personajul nostru ar afirma, deci, ca este intr-o pozitie deplasata, dar asta nu-l va opri sa nu recunoasca constient, si nu noua, ci lui, propria viziune deformata asupra problemei.

In cele din urma, ramanem pe pozitii, personajul in discutia de inceput este doar un exemplu,  exemplu pentru noi, si anume, ca unele atitudini antisociale nu ar trebui incurajate, aprobate, sau tacute sub tacere,  pentru a ne armoniza ca societate.

Dragos

Posted by: dragosdumitrescu | April 21, 2011

Homofobia

Voi posta o conversatie cu un individ de pe facebook, un “prieten” devotat doar in a-mi aduce un oarecare numar in lista de contacte.

Mihai R.:
am si eu o intrebare, care de cateva zile, de cand m-am trezit scarbit in fata unui afis de genul asta, mi se tot plimba prin minte, printre multimea de obiecte contondente adresate “lor” si celor care au facut & pus afisul: oare ce-o fi fost in capul lor? voi ce parere aveti?

http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2011/04/bebe-1.jpg

chiar parem toti picati acum din copac? pe ce baze au dedus ei ca nu e vorba de alegere? boala mai degraba ar fi, la cap… cat de josnic sa fii sa te folosesti de copii (ca imagine dar si ca notiune/concept) pentru a-ti scuza/justifica alegerea?? chiar nu-si dau seama ca mai rau ii inversuneaza pe oamenii normali (straight), care intamplator sunt majoritari, impotriva lor?

Dragos-Radu Dumitrescu:

Poate ar trebui sa te gandesti ca o astfel de inversunare vine din partea unor oameni ignoranti, iar conceptul are un factor subliminal deosebit aici. Subiectul nu reprezinta un manifest. Si da, majoritatea homosexualilor se nasc asa. Asta era si ideea.

Mihai R.:
Scuzata sa-mi fie ignoranta, dar nu crezi ca sta in puterea fiecaruia dintre noi sa aleaga cum vrea sa traiasca, decat sa se ascunda in spatele unei scuze patetice de genul ala? Starea implicita a omului nu e nici gay, nici credincios (de v…reo confesiune), nici democrat / liberal / comunist etc, nici leader sau supus. Totul se dobandeste, se invata, se insuseste. Despre asta e vorba. Congenitale sunt afectiunile diverselor aparate/sisteme, predispozitiile la diverse boli, alte lucruri pe care chiar nu avem cum sa le controlam. Dar asta?? Adica altfel spus, ei recunosc ca sufera de o boala? Adica de o stare diferita de normalitate? Atunci sa caute tratament. Sau sa faca ceva care sa le asigure respectul celor in mijlocul carora traiesc, nu dispretul.

Liliana D.:

Chiar te nasti asa? Arata-mi care este gena care determina ca esti homosexual. Arata-mi care este combinatia genetica care te face gay. Sa stiu cand o sa fac copii daca este sau nu homosexual.
Si inca un lucru, din partea mea, fiecare sa fie straight sau gay, daca asta isi doreste sau simte, dar sa fie la ei in dormitor.

Dragos-Radu Dumitrescu:
@Mihai: Confunzi prea multe aspecte. In primul rand, religia si politica, sau statutul social nu au vreo legatura cu biologicul. Sunt lucruri si cu care te nasti, in special defecte, nu neaparat calitati. Sunt destule probleme psihice excluzand orientarile sexuale, care tin atat de factorii de mediu, cat si de cei genetici. Cand definesti normalitatea nu sunt sigur ca esti constient de ce semnifica obiectiv echilibrul si ce te dezgusta pe tine personal. Am spus ca e ceva cu care te nasti, nu o boala neaparat. Fa ceva care sa-mi asigure respectul pentru intelegerea semenilor tai, nu dispretul, te rog frumos.

@Liliana:  Sunt mai multi factori genetici implicati, intrebarea ta este ignoranta. Homosexualitatea apare in natura, si nu ma refer la oameni acum. Cand o sa faci copii, roaga-te sa nu aibe trisomia 21, sau maladia cri-du-chat, preferential ar fi mai bine sa fie homosexuali, in acest caz. Nu era o problema de discutare a intimitatii, ci de reconversie a intolerantei.

Liliana D.:
hmmmm, presupunand ca homosexualitatea este determinata genetic: cum iti explici urmatoarele cazuri (la care am fost martora): 1. o adolescenta (vreo 17 ani) a ajuns la concluzia ca este lesbiana dupa ce a avut o serie de intalniri nereusit…e cu baietii (si eu am avut o serie de intalniri nereusite cu baietii cand eram adolescenta…si nu am ajuns la concluzia ca sunt gay) 2. un barbat, ajuns pe la 40 si ceva de ani, descoper a ca esre gay dupa ce a avut o casnicie de aproximativ 20 ani si 2 copii 3. un alt barbat, care a zis ca este homosexual, pana cand a intalnit-o pe ea, ea de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit…..daca ar fi fost determinat genetic, nu ar fi trebuit sa fie clar de la inceput? Nu simt niciun fel de atractie pentru cei de sex opus cu mine?

Mihai R.:
deci a fi gay sa inteleg ca nu este neaparat o calitate 🙂 banuieam eu.. confuzie e la unii in cap, care se cred mai ne-ignoranti decat cei care definesc normalitatea, cea prin care, printre altele, oamenii isi asigura continuitatea speciei…. arata-mi mie o societate perfect functionala si autonoma (ma refer in special la functiile fiziologice si reproductive) in care absolut toti membrii sunt gay, inclusiv copii, si pe care toata lumea ii considera “normali” /:) daca faceam confuzie, ziceam ca “gay” e o religie, sau un partid politic (bat in lemn), dar faceam referire la aspecte ale vietii sociale in care avem dreptul sa alegem. daca ziceam si “sclav”, atunci da, poate eram pe aratura, desi istoria ne-a aratat cativa sclavi care au ales altceva decat ce le pregatise soarta din nastere. ceea ce dezgusta este parada pe care o fac de dragul cersirii unor drepturi care cred ei ca li se cuvin. daca ei cred ca merita respect, sa dovedeasca asta, sa si-l castige facand ceva ce le-ar conferi asta. si ar putea incepe cu simplificarea peisajului. nu e nimeni obligat sa le suporte propagandele si paradele patetice. “semenii tai”?? nu si ai tai? sau… :-/ mai usor cu “sfaturile”, ca nu suntem in piata. cand o sa faci tu copii, roaga-te sa nu aiba autism sau hemofilie sau alte boli mai grave, cum ziceai, “preferential ar fi mai bine sa fie homosexuali” (de ce nu, chiar intre ei, sa fim toleranti pana la capat…), invata-i diferenta intre gay si hetero, cat poti de obiectiv si tolerant si dup-aia vezi ce-o sa creada despre embele optiuni. succes!

si pe cine aparam? si de ce? de dragul diversitatii? “si ei sunt ai nostri”?? curand si alte deviatii comportamentale vor fi trecute in normalitate sub fatada tolerantei, sub diverse pretexte pseudo-stiintifice. si unde mai e evolutia in toate astea? cred ca cineva se scalda intr-un ocean de eroare si dezorientare, crezand ca e pe uscat… wake up!

Dragos-Radu Dumitrescu:

@liliana: Eu credeam ca m-am exprimat clar, am zis majoritatea,sa nu facem discriminare pentru cazurile relatate te rog. Bineinteles ca iti pui drept argument propriile experiente care nu trebuie sa fie la fel (sa ma hazardez) cu ale tale.

@liliana: *cu ale lor, scuza-mi oboseala si incisivitatea. Noapte buna! 🙂

@Mihai: o societate echilibrata este cea in care nu apar specimene “genetice” de ordinul unora care nu pricep nici cele mai elementare aspecte de morala. Dar stai asa, ca nu exista asa ceva, pana la urma nu te-ai nascut atat de obtuz, ai ales asta, si ai ales sa-ti faci si apologia unui pseudocult al normalitatii. Pai iti sugerez sa-mi iei sfaturile, ca altceva nu esti in stare, intr-un schimb de mentalitati (care a inventat piata, a fost un geniu, punand un defect uman, si anume lacomia, la control). Controlul tau e nul. Si nu al lacomiei, ci al tolerantei. Semenii tai, pentru ca tu ai probleme de identificare cu cei diferiti de tine, abstractizati parca intr-un regres social distopic. Punctul comun e mediul, societatea, in cazul religiei si al politicii, si NU o provenienta de ordin genetic. In ceea ce priveste copiii si relatia cu ei, ii voi invata (daca voi avea, nu stiu) diferente nu intre rasa, religie, orientarea sexuala, ci bigotism si homobia unor inadaptati ca tine. Sunt sigur ca voi avea succes. Doar ma sustii prin prezenta prostiei tale, logic 😦 P.S: Nu incerca sa fii si poet cu oceanul de dezorientare, esti prea departe de orice sensibilitate.

De notat este ca lipsesc 4 texte, 2 in care se dadeau diverse citate cu privire la factorii genetici determinanti si aspecte bioetice, iar ultimele 2 fiind cele in care domnul Mihai isi cam pierduse potenta logica si matura a discutiei, regresand in mod trist la scenarii apocaliptic-homosexuale (individul are o imaginatie deosebita, pentru un “adult de 13 ani”, cand e vorba despre orice “parte intunecata a fortei’ de care nu trebuie sa te lasi sedus, in cazul de fata, sa fii homosexual, pardon, sa devii dupa intelesul spuselor domniei sale), iar subsemnatul plictisit de o viabila comunicare, a abandonat spiritul academic (de altfel in oprobiu) si a recurs la insulte legate de capacitatile intelectual-emotionale ale participantului sau la dialog. Insulte academice, desigur, “cretinismul” e o boala cauzata de o tulburare a functionalitatii normale a glandei tiroide (doar pentru cei care nu stiau), pana la urma nu e vina lui.

Daca va intrebati de ce nu apar acele texte, atunci trebuie sa va fie adus la cunostinta ca, in lasitatea dumnealui, Mr. Mihai a sters aproape toate commenturile (sau cel putin eu nu le mai pot accesa) si a anulat prietenia noastra mai solida ca stejarul de pe facebook.

Schilodit de un veteran amic, prafuit, aruncat si eclipsat (sau ocultat, nu?) de extraordinarele capacitati de intelegere si informare ale acestui original homofob, ma vad iarasi pus in situatia de a destrabala publicul cu incultele mele mesaje. Ce mentalitate de toate dejectiile preistorice si istoric-repetitive, ce comunism de cartier manifesta personajul expus!

Daca va inversunati sa-l aprobati, atunci se aplica si pentru voi, daca ma credeti pe mine, va rog frumos sa va informati mai intai cu privire la ce tine de subiectul delicat si pe urma sa argumentam linistiti la un ceai. Vorba vine…

Al vostru si inca pe gratis,

Dragos

Posted by: dragosdumitrescu | December 13, 2010

Nebula

Desprins, hotare de amiaza,

Ce ganduri zboara printre umbre,

Iar astrele atent vegheaza

Un aspru vis, dar de niciunde.

Se lasa-n aer frigul negru,

Un martor dus de langa noi,

Isi striga numele in soapte…

Departe fi-vom amandoi!

Iar astrele atent vegheaza,

Zadarnicia celor goi,

De vise frante-ncoroneaza,

Dar aducandu-i inapoi…

Posted by: dragosdumitrescu | December 9, 2010

Window of Man

Snap flower, arrange thy beauty
And tender the winds of hollow
Feign blue and noble akin
So windows can stare at your sorrow…

 

http://dragosdumitrescu.blogspot.com/2010/03/yin.html

Posted by: dragosdumitrescu | October 27, 2010

Elysium

Atrag atentia celor care considera noul videoclip al lui Kayne West (Runaway, varianta intreaga) drept o “senzatie artistica”. Ca in majoritatea productiilor de mogul american stilizat, anumite elemente s-ar putea incorpora foarte bine in alternanta de ritm melodic-ritm de dans (si ritm de scena in exemplul dat de scena balerinelor). Nu voi intra in detalii de stil muzical acum, e prea mult de vorbit. O sa atrag atentia unui singur lucru; acest terci pseudo-cultural, acest aparent sinergism al presupuselor valori inerente societatii actuale (cu precadere cea din..west) poarta o teribila boala a kitschului. Anumite scene, de altfel interesante, de potential, sunt trecute sub lupa trivialului, a bagatelizarii, a bombasticului fara scop. Dar nu e nicio surpriza, exista si alte productii (vezi Lady Gaga) care intercaleaza aceleasi subliminale de interes psihosocial, in spatele unei zidiri de prost-gust, un circ anarhic (si nu, nu e pleonasm), perfect realizabil in ochii celor care isi folosesc la maxim doar simtul vizual. In alta ordine de idei, prescurtez aceasta recenta realizare a lui Kanye drept inca un “devans” pentru “intelectualitatea” romana (ca doar in romana am scris critica asta,nu?), inca un butoi plin cu rahat din care paharele unora se umplu prin baruri imprastiate, ca si mintile lor de asemenea.

Dragos-Radu Dumitrescu

Posted by: dragosdumitrescu | August 18, 2010

Divinorum – A Poem Yet To Be Revealed…

Orbit in catarea luminii albastre, se-ndoaie tunelul pe bolta,
Furand coloana a sute de case, le-nchide pe toate-n revolta,
Iar puncte de alb ce chinuie umbre, palesc in aievea catare,
Sunt trupuri firave plivite de fond, coloanele trupului soare.
Acum innegresc miscari orizont, urate oglinzi in picioare,
Dar punctele albe strapunse marunt, le iarta cumplita schimbare.
Se arunca in colturi, se scutura scurt de faima lor de teroare,
Prin trunchiul cel mai lovit de pamant, tarand sfasiata onoare.
Prin chipuri vertij si lege secunda, doar visele noptii la panda,
Ce valuri disperse ma pot arunca departe de farul porunca?
Iar rotile, lespezi de foame si gand, taiand pe cruda carare,
Astern stangace canale-n pamant scapate sub ultima mare.
Se-nvarte pamantul, crivat zambind, pe pietrele noastre de moara,
Le macina-n trupul de apa golit, calcat pentru ultima oara…
Prin mainile rauri de vara plimband, apasa un ultim zavor,
Se trece de usa si flori atingand, iernand un vechi trecator…
Dar raul e-amar, se-opreste, plangand din doua caverne inchise,
Acum e doar tarmul si el susurand poveste a stelelor vise.
Ridica privirea spre primul izvor, clipeste prin iarba inalta,
Dar iarba se arde in pasii de dor, esecul pornirilor tale.
Aval calator in linii corupte, sa-si poarte cu sine tacerea,
Din aspre cuvinte si golul pasirii, cazand printre ani ca vederea.
Nisip pribegit al zarii balast, saruta si luna si tarmul,
Iar valuri razbat cadenta, zvacnind, plecari si norii ca omul…
Pe cand sta el devreme starnind oceanul azurului spectru,
Ce-neaca doi astri, iar unul iubind abisul imperiului templu.
Acum sclipiri infinite doresc doar vocile celor ce uita,
Din tot universul sirene trezesc capela lumilor-bolta…
Iar cel ce astupa desertul tiran, un sfinx cu sabii arzande,
Sfarsind coroana de aripi, cazand, infrantul corsar de oriunde…
Cum zace omorat pe dunele-valuri, si vantul inteasa-i fixarea,
Paianjeni se joaca in ai sai ochi, corsarul creandu-si el marea!

Older Posts »

Categories