Posted by: dragosdumitrescu | August 3, 2010

A Poem Yet To Be Revealed…

“Sweeping mirage to a flickering shore of stillness”… the Danish Seas and my Astral heartbeat!

Advertisements
Posted by: dragosdumitrescu | June 23, 2010

Chrysanthemum

Pt. O.

Un tremor aspru se destinde, in drumul unui calator,
Iar cerul verde se intinde pe-al suflului aprins fior…
In zari atinse de nimicul, oraselor singuratati,
Prin temeri, arbori de cuvinte, pe locul celor dintre toti.
Un iris stramb muscat de soare plangand trei vise sub pamant,
Cand cel din urma vis se sterge de firea unui sir de rand.
Il spulber violet!, si praful se risipeste intre noi,
Caci chipul tau nu-l vad, dar praful ne-acopera pe amandoi…
Sunt spinii lor ce vor sa creasca, sa inrobeasca iar gradina,
In care ne plimbam trei ganduri, iar gandul ultim sangera…
Prin mana ta trecand toti spinii al caror astru secera,
Am fost un lac nestins si mandru, iar a ta mana, salcia.
Acum doar frigul ma inchide, privirea ta n-o pot avea!
Dar mana, cea mai simpla clipa, macar acum de-ar ingheta…
Si vantul alb sa te-ncovoaie, apropiind nefericirea,
Iar ploile sa-ti ude chipul, sa-mi implineasca amagirea…
El, irisul amestecat, ma-ntreaba orb povestea sa,
Cand florile le vand, crezand, ca-ti inflori-vor ani gradina…

Posted by: dragosdumitrescu | June 17, 2010

Insect anxiety

I bore yet nothing but await

In silence wisp thy feral state

To which you linger unaware

And garment spreading speeding flare

Though you may rise to conquer mine

Although your pride feels more benign

Than lights across my fading scent

In challenge of its simplest rent

And when they look awake in fear

I shall emerge for time is here

To cleanse this world of putrid stone

That murdered hundreds of my own

Asunder lives like burning moths

Believing centers time and plots

Remembrance of a flashing word

That spells itself and so unheard

Ink notching in your hearts that played

A wailing for dismissal ways

My batting starts to wipe away

The life I have that flows insane

Posted by: dragosdumitrescu | March 29, 2010

Folklor – Dragos-Radu Dumitrescu

Deschid aievea porti, reflexii…
Inalte turnuri din pamant,
Iar umbrele decad impresii,
Metalul imperios brazdand!
Sunt sulite de lung infipte,
Adancul spirit de mormant,
Iar soarele se taie-n ele,
Fasii de sange alb dansand…
S-au ridicat sa guste timpul,
Ca niste serpi uriasi schimband,
A cerului senina fata,
Si arca toata astupand.
Inghesuit de linii, margini,
Ororile eliberand,
Prin suieratul lor letargic,
In venele inveninand…
Cutremur zidul de salbatic,
In cale aparu fantana,
Naiada vorbe spulberand:
“Priveste-te in noi, in una!…
Am aruncat in ea traditii,
Al veacurilor iluzoriu,
Dar lacul cel de superstitii,
Ne-a suspinat tot adevarul…
Priveste-ti chipul intr-al nostru
Si spune daca-ti vei afla,
Credintele de cel albastru,
Ce-ti implini cristal vederea!”
Pornesc spre malul cel sticlos,
Dar pasii reci nu realizeaza,
In suflu, iarna ce se cerne-n jos,
Oglinda zorilor de gheata…
Nu-i orizont, dar gandul vine,
Departe de albescul drum,
Iar vantul suiera ca tine!
Padurea mea de serpi de fum…
In viscolul ce zbiara clipa
Si calca totul pe vesmant,
O soapta isi aseaz-aripa,
Plenar pe mine cuprinzand…
Ma port inalt, tacut de brate,
Ce-ntind, primesc, ascult descant,
Ca cel copac cu zeci de fete,
Si fiecare vers cazand.
Dar la hotarul cel din urma,
Printre gargui sta el zambind,
Iar chipul cel frumos surprinse…
In jur doar ingeri lenevind.
Intors, pe nume respirand,
Amestecat in aer greu…
“Nu e nimic ce nu-i al meu!”
Un murmur aspru profanand…
“Caci pot ajunge noapte neagra,
Fara sa pieri, umbra-mbracand
Dar teama nu o am in mine,
Caci frica sunt pe ceas mergand,
Pleca-voi, iata, dintr-acest tinut,
Pe cand realul disipand,
Iar voi ramaneti a culege,
Doar victime spre cer holband!”
Si se prelinse printre stanci,
O ceata densa inecand,
De spaima si in urlet zana,
Doar o fantasma venerand…

Posted by: dragosdumitrescu | March 23, 2010

About “D”

Date this! In dogma, a humble dour dramatist delegated as both derailed and depraved by the despondences of “Faith”. This design, no mere din of difficulty is a digest of the devaluated society, now devoid and devastated. However, this “delicate” demeanor of a bygone inner demise stands demented and has dedicated itself to defeat these deceitful and dire demons defending demagogy and disguising the disingenuous disrupting dogs dodging decency. The only deal is deactivation; a debunking held as a debt, not deaf, for the decor and diligence of such shall one day disenchant the disabled and discredited. [laughs]. Dizzily, this drooling of diction drums most dispraisingly, so let me simply add that it’s my very good honor to meet you and you may call me “D”.

Re-edited from “V for Vendetta”…

Posted by: dragosdumitrescu | January 25, 2010

De vorba cu mine insumi!

“Infiltrator”
Despre problemele etice ale clonarii

Masterand: Dragos-Radu Dumitrescu

Avand ca termen de garantie doar pana la limita dintre teorie si aplicabilitate, bioetica sublima aspectul blazat al progresului stiintific. Este un martor solutie al viitorului practic, dar si un etalon masluit al propriului scop. Motivul este cat se poate de ambiguu. In scurt, bioetica reorganizeaza prejudecati, converge religii, unanimizeaza parti de opinii, dar nu succede in concluzii. Bioetica nu este stricta prin insasi definitia ei lipsita de rigiditate, permitand libera expresie a conferentiarilor in subsemnat. Nu incheie, nu stagneaza, nu opreste, doar amelioreaza sau tergiverseaza teoria.
Mentionam un termen de garantie si il voi prezenta in discutie in stil comparativ. Limita bioeticii se remarca in momentul aplicarii studiului de caz aflat in dezbatere. De altfel, stiinta considera experimentarea drept un imperativ categoric pentru decelarea datelor si fructificarea rezultatelor. Experimentarea data ca drept dovada incalcarii sau nu a preceptelor este insasi o violare e eticii profesionale. Mai mult, demonstreaza lipsa totala a participarii in interesul public si infirma insasi scopul etic!
Foarte important, si relativ slab accentuat, scopul, este de maxima esentialitate in tema supusa bioeticii. Scopul trebuie sa fie perfect stabil si servil social! Binele comun isi face simtita prezenta, paradigme precum profitul economic, castigul exclusiv personal sau discriminator, fiind puternic respinse de echilibrul psihobiologic.
Printre elementele generale, stiinta construieste motorul tehnologic al evolutiei. Am putea asemana “Genetica”, “Genomica” sub forme macroscopice de gene tehnicizate, industrializate ale unui supraorganism, in speta, societatea. Primind drept creier termenul de “piata”, si avand ca moneda de interschimb investitia in posesie, societatea transforma aproape instinctual nevoia umana in troc si prin competitie. Un sistem competitiv produce valoare adaugata, restructurand, marginind efectul lacomiei la un aparat de introducere al valorii. Unul dintre pacatele capitale isi gaseste reorientare in capitalul propriului biologic. Sau proprietatii biologice.
Trecand prin problemele fundamentale expuse de etica biologicului, clonarea isi tradeaza functia. Aparent utila, benefica, procesul de clonare are la baza anturajul uzufructului. Fie ea si terapeutica, dar la fel de condamnabila ca si clonarea reproductiva, acest proces de copiere al ansamblului si potentialului biologic, dubleaza (sau multiplica, in functie de numar) zestrea ereditara. Desi, in principiu nu este vorba despre o superpozabilitate genotipica perfecta, fenotipul denotand diferentiere de asemenea, principiul de posesie, sau ca sa nu fiu acuzat de bruschetea semantica, catalogand importanta biologicului in fatada economica, principiul de “autoapartenenta” este incalcat. Asistam la o imediata corupere a sistemului, numarul indivizilor cu potential similar crescand in raport de proportionalitate inversa cu scaderea diversitatii “pietei”. Valoarea este acum cantitativa, pierzandu-si calitativul si diluand eficacitatea prin supresia celorlalte valori. Folosind elementul nex, un numar aberant repetat al secventelor ADN poate duce la instabilitate genetica, plusand spre patologii severe. Reiterand comparatia, “piata” se transpune biologic in valoarea genetica oferita generatiilor, subordonata criteriului Darwinist!
Pentru clarificare, privind atat filosofia scopului, cat si caracterologic, filosofia moralitatii (atat in problema clonarii terapeutice, cat si celei reproductive), se proclama ca absolut moral daca si scopul si etapele de mijlocire ale acestuia nu incalca principiile. Spre exemplu, daca prin clonare, punctul de beneficiu este maxim (si nu mascheaza nici un prejudiciu moral), dar pentru a ajunge la acest scop, se trece peste limita eticului, atunci procesul per total va adnota imoralitatii.
Se remarca rapid cum unele raportari bine/rau apar dintr-o singura directie, adica din punctul de vedere al persoanei supusa clonarii. Clona propriu-zisa nu pare a i se oferi un interlocutor-inlocuitor. Sunt doua perspective total opuse, iar scopul este complet dat peste cap. Clona nu are un scop propriu, ea indeplineste scopul impus, fara insasi posibilitatea de constientizare a motivatiei propriei existente. Aceasta “efemeritate” se remarca si prin lipsa de conectivitate cu clasa sociopolitica (scopul existentei este definit printr-un proces de relationare, interactivitate, si individualism). O clona este astfel privata de independenta, este un organism biologic surogat intereselor.
Spuneam in introducere de ineficienta bioeticii in unele domenii. Pentru simplul fapt ca nu exista o impregnare solida a normelor obligatoriu respectate, prin urmare pletora de divergente destabilizeaza implementul etic pe termen lung, pervertirea principiilor realizandu-se prin inretelarea intelectului in detaliu si indepartarea de importanta generala de ansamblu. Perspectivele se cloneaza, dar fenotipul ideologic le schimba complet infatisarea!

Posted by: dragosdumitrescu | January 25, 2010

seVIIen

At last, we have peaked our purpose!

Next Saturday >> “Convergence” , 7 pm, Tineretului Park (across from Sincai Highschool)

Quotes: “The Universe is opening Its veins for you to feel It’s heartbeat!

Posted by: dragosdumitrescu | January 25, 2010

eleKtron >> societal “law”

“Fetele sunt negre, sangele asteapta in varful degetelor, premeditand furtul unei lascive atingeri, crispare si panda, umbrele sunt hipnotice, parca vestesc o brusca aruncare in plasa realitatii a tuturor iluziilor fara de vis…”

“Spider” >> http://dragosdumitrescu.blogspot.com/
Posted by: dragosdumitrescu | January 22, 2010

The Stargazer

I dug my grave, I dug my past
Entangled, webbed, and bent to last
A brighter whim, my soul refrained
From moving dim, such painful wave
And blighting hope, imprisoned stare
They will not falter in one’s dare
For blindness comes to thinner eyes…
We draw a cross of faster turn
Although it’s said we give, not earn!
I blew my head, frustration, kneel!
And valoured that which I can feel
Thus felt that cross my heart had lit
On blackness gave no scent, no wind
A star must fill thy longest beat!
To take you back so we could meet…

Posted by: dragosdumitrescu | January 19, 2010

Noaptea fara de iarna

Pentru O.

Atins de riduri, acest ceas, absenta si-o ridica-n glas,
Copil boem al lumii noastre, inchis de arme si de caste,
Se tulbura-n capastrul darnic, de cel ce sta pe leul negru,
Si ramuri tremura-n cerc galben, martir, auster si integru…
E vremea cartilor deschise-n sacru, cutreierand linii de ceata,
Iar lanturi scrise-n pagini albe, albesc si maini si zile-n viata!
Din creanga rupta de ascet, plecand trei frunze verzi, incet…
Peregrinand hotarul clipei, se macina in vant poeme,
Si cei ce spun “te zbor cu mine”, se vantura si ei devreme.
Un strigat fad se contureaza, crenel organic, eu ce sprijin!
Ai muntilor firav zidit, ce-nalta soapte fara margini.
Se mangaie de cea fereastra ce-orbeste nemilos orasul,
Si copera pe cea mai vasta, impresia de lung, apusul.
Dar se aude-n departare, ecou al ignorantei vreri,
Noi pribegim peren imagini, fara oglinzi si primaveri!…
El, cel ce umbla printre gheturi si mii de ace ce respira,
Sortit a fii la fel ca ploaia, cum rece, repede se-nsira…
Ingroapa lacrimi si-nrobeste pe cei ce simt aproape vocea,
In tonuri, tipete pe creste, pravale peste voi doar pacea…
Ti-ating si parul ochi de bruma, ce m-ai respins dintr-o poveste,
Sunt basm si sangele meu vanat, topind cristale mici pe crestet.
Desen al primelor zvacniri, pasteluri, nu-mi incastra contur acum,
Din forma mea se trage-n tine nimic mai rau decat postum.
Iar degete subtiri, prelinse, pe fardul sufocant iti spun,
Nu-i teama sa-ti aprinda gura, al stelelor genezei scrum!
De gat iti prinde pulsul verii , in mana lacom tremurand,
Pictat cosmarul prin speranta, in gol, prapastie, hidos curgand!
Caci stau in trunchi si iarna-mi strange intr-un albastru, putred beci, cortina…
Iar crengi cusute pe-orizont, crapand scanteietor lumina!
Cat deformez al mintii drum, ce voi pustiu, nisip, sa-l umblu…
Prin cele simturi ce perturba, silueta soarelui meu dublu.
In locul care prevesteste, minuni, fantomele terestre,
Prin spaime-nchise tot sapand, moral, a ta lume de zestre!
Iar demonii dansa-vor crucea, la care iti inchini vederea,
Sunt fratii tai, si frati de cruce te vor lasa sa simti placerea!

« Newer Posts - Older Posts »

Categories