Posted by: dragosdumitrescu | July 22, 2011

Chemarea

Pentru O.

 

Erupt al vrerii vant se poarta, de dor necunoscut se-nvie,

Pe culmi si arbori crud se arata, nelinistea atenta mie,

Iar toti strajerii calatori, ce-si scutura si uscaciunea,

Croiesc doar chipuri de coroana, un fosnet tandru rugaciunea.

Anonimat rupand tacere, un dans al zilelor desert,

Se-ncurca-n profanate vorbe, se-aprind si mainile-n regret…

Acum o voce deslusita, izbeste omorand tot cerul,

Se-ntuneca aval si ochii, ce tintuiesc tot efemerul…

Intins pe-al zidului nocturn, te-am ascultat de sub pamanturi,

Cum drumul tau nu s-a scurtat de pasii tai, de triste ganduri.

Dar retrezit pe-ai tai piloni, ce-asupra-ti iedera ii jinduieste,

Pana-n atins intrand surpat, in frantul zbor ce-acum paleste.

Vandal vener fantastic spectru , se prinde-n nada de risipa,

Si catre spinii din nisip, meduze lungi se infiripa.

E crancen, subred acest cant,al usilor ravnitui trup…

Intern traiesc acum seninul, doar de lumina candid rupt,

Dar printre anii ce se plimba, in calea firelor cazute,

Acum organic serpuind, printr-un ocean de valuri mute.

Se cade sa privesc in treacat, ce munte gol am parasit,

Cum spaimele, cum crinul zambet si ce zadar, nu le-am gasit…

 

Dragos-Radu Dumitrescu, 22 iulie 2011, langa o moara.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: