Posted by: dragosdumitrescu | May 10, 2011

Homofobie (2)

Participanti la un dialog presupus:  subsemnatul si Thor, un personaj puternic tulburat de ultima mea postare despre homofobie.

Nu e nevoie sa-i demonstrez nimic acestui personaj, desi ma acuza de incapacitate intelectuala, evident acest individ se ascunde in spatele propriilor defecte de caracter. Este foarte corect sa zic ca unii oameni m-ar acuza de faptul ca nu accept parerile lor si ca incerc sa ii determin vehement in a-mi urma opiniile (desi nu asa am pus problema in ultima postare), dar trebuie sa cadem de acord asupra unui lucru. Eu nu lupt impotriva voastra, Thor si Mihai (in cazul in care nu sunteti aceeasi persoana, se poate sa fiu in eroare), eu incerc in modestia cunostintelor mele sa nu incurajez comportamente antisociale, specific cel impotriva homosexualitatii aici, si asta DOAR intr-o discutie in care subiectul nu este nici macar cunoscut de catre cei care acuza.

Pe langa alte plictisitoare accese de mandrie subjugata de interese personale, ale interlocutorului nostru, apare o tema interesanta in dezbatere. Si anume presupusa haina a ipocriziei. Din partea mea. Tot acest preambul, pana la urma, este o falsitate, eu nu am niciun motiv sa public tumultul aceste rebeliuni – fie-mi iertata exprimarea – liberlingvistice. Pe scurt, nu sunt o usa de biserica, nu sunt activist, iar aceasta descriere mi-ar submina (in parerea anonimului interlocutor) dreptul la discernamant.

Superb! Tin minte aceste cuvinte (in similaritatea lor) spuse de cineva prin 1989, cand toti se impotriveau “scandalurilor publice”.

Exemplu invechit deja: daca prinzi un om care fura si acesta ca sa scape iti va oferi exact acelasi raspuns:  “cine esti tu sa ma judeci? toata lumea fura!”

Nu stiu daca remarcati lasitatea si in acelasi timp, in mod ironic, afirmatia actului sau, lucru ce denota ca personajul exemplificat este constient de actiunea sa, dar se sustrage responsabilitatii si moralitatii.

Personajul nostru ar afirma, deci, ca este intr-o pozitie deplasata, dar asta nu-l va opri sa nu recunoasca constient, si nu noua, ci lui, propria viziune deformata asupra problemei.

In cele din urma, ramanem pe pozitii, personajul in discutia de inceput este doar un exemplu,  exemplu pentru noi, si anume, ca unele atitudini antisociale nu ar trebui incurajate, aprobate, sau tacute sub tacere,  pentru a ne armoniza ca societate.

Dragos

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: